Întoarcerea prigoriilor

Păsările au oferit dintotdeauna o atracție deosebită pentru naturaliști și fotografi deopotrivă, iar pe continentul european puține specii pot rivaliza cu cele din zonele tropicale.

Prigoria (Merops apiaster) este una dintre cele mai colorate păsări de la noi din țară. Având galben pe gât, albastru pe coadă și pe aripi, roșu-brun pe cap și pe spate și turcoaz pe piept, aceste păsări sunt foarte ușor de recunoscut. Este dificil să se facă diferența dintre sexe, deoarece penajul este aproape identic la masculi și femele. Se pare că sexele sunt dicromatice (se prezintă în două culori) în lumina ultravioletă, dar acest lucru nu poate fi văzut de oameni. Este posibil ca intensitatea culorii penajului să semnaleze starea păsării.

Prigoriile sosesc la final de aprilie, început de mai,  după ce au petrecut iarna în Africa. Chiar dacă se întorc în aceleași locuri de cuibărire, în mod obișnuit sapă cuiburi noi, cele vechi fiind de multe ori ocupate de alte specii de păsări sau distruse de surpare. Preferă zonele de câmpie și deal, cu pante însorite. Cuiburile sunt făcute cel mai adesea în malurile de nisip ale râurilor sau în zone descoperite de nisip de pe pantele dealurilor. Tunelul cuibului poate avea o lungime de câțiva metri și se termină cu o cameră unde sunt așezate ouăle. Se pot întâlni în toate zonele din țară care îndeplinesc aceste condiții, mai puțin în zonele montane. Dintre cele mai bune habitate le amintim pe cele din: Dobrogea, Delta Dunării (în special în zonele terestre), Podișul Hârtibaciului, Mestecănișul de la Reci și pe cele formate de-a lungul malurilor râurilor mari din țară (Olt, Mureș, etc.).

Păsările sunt monogame și în timpul ritualului de împerechere masculul îi oferă femelei insecte. Cuibăresc în colonii și ambii părinți se ocupă de creșterea puilor. Mai puțin obișnuit este faptul că și alte păsări din colonie se ocupă uneori de puii unei alte familii. În ciuda faptului că păsările sunt monogame, masculii încearcă să se împerecheze și cu alte femele, iar acestea încearcă să depună ouăle în cuiburile vecine.

Prigoriile sunt insectivore și se hrănesc cu insecte zburătoare. Le place să rămână așezate pe un arbore sau un tufiș, de unde au o bună vedere asupra zonei de hrănire. Când văd o insectă se reped spre ea și o prind din zbor. Se spune că o prigorie poate observa o albină de la 60m. Pentru a prinde prada, păsările se folosesc de ciocul ascuțit și subțire orientat în jos. Sunt imune la veninul secretat de albine, însă cu toate acestea, înainte de a le mânca, insectele sunt zdrobite de o ramură și apoi frecate în mod repetat, pentru a le scoate acul cu care înțeapă și pentru a scoate veninul.

Prigoriile iubesc căldura, iar în fiecare dimineața păsările stau la soare, uneori aproape unele de altele pentru a se încălzi. După acest tabiet matinal începe vânătoarea, care depinde de trezirea insectelor zburătoare. Acesta este motivul pentru care prigoriile nu sunt cele mai matinale păsări.
Deoarece se hrănesc exclusiv cu insecte și iubesc climatul cald, prigoriile sunt printre primele specii care părăsesc zonele de reproducere. În funcție de temperatură și altitudine, migrația începe la sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie.

RECOMANDĂRILE NOASTRE

• Prigoriile nu sunt păsări foarte mari, așa că pentru fotografierea lor veți avea nevoie de un obiectiv cu distanța focală peste 400mm. Dacă învățați anumite aspecte legate de comportamentul păsării, puteți să vă apropiați destul de mult, lucru ce va facilita fotografierea chiar și cu o focală mai scurtă.
• Deoarece aceste păsări sunt active în a doua parte a dimineții, atunci când insectele încep să zboare, va trebui să vă începeți sesiunea de observare / fotografiere în această perioadă. Este bine să veniți un pic mai devreme, astfel încât păsările să se obișnuiască repede cu prezența voastră.
• Nu vă apropiați foarte mult de cuiburi și nu deranjați coloniile de păsări. Păstrați întotdeauna distanța, astfel încât păsările să nu se simtă amenințate de prezența voastră și să se comporte natural. Dacă vedeți că păsările nu mai vin la cuib și nu își mai continuă ritualul este posibil să fie deranjate așa că trebuie să vă îndepărtați. Uneori este bine să folosiți un cort de camuflaj sau mașina, acolo unde este posibil accesul, pentru a vă ascunde; 

• Mai multe sfaturi despre cum să vă comportați în natură pentru a nu deranja animalele sălbatice găsiți în Codul Etic dezvoltat de Forona (Organizația Fotografilor de Natură din România).

Text: Cristian Goga & Dan Dinu

Foto: Dan Dinu