Întoarcerea prigoriilor

Prigoria (Merops apiaster) este una dintre cele mai colorate păsări de la noi din țară. Având galben pe gât, albastru pe coadă și pe aripi, roșu-brun pe cap și pe spate și turcoaz pe piept, aceste păsări sunt foarte ușor de recunoscut. Prigoriile sunt de mărime medie, cu o deschidere a aripilor între 36-40cm și o lungime a corpului între 25-29cm. Această pasăre este singura specie a familiei Meropidae din România, majoritatea speciilor din această familie întâlnindu-se în Africa. La noi este un vizitator de vară, ce sosește în luna mai și pleacă la sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie. Își petrece iarna în Africa.

Păsările sunt insectivore și se hrănesc în special cu albine și alte insecte zburătoare. Le place să rămână așezate pe un copac sau un tufiș, de unde au o bună vedere asupra zonei de hrănire. Când văd o insectă se reped spre ea și o prind din zbor. Se spune că o prigorie poate observa o albină de la 60m. Pentru a prinde pradă, păsările se folosesc de ciocul ascuțit și subțire orientat în jos. Sunt imune la veninul secretat de albine, însă cu toate astea, înainte de a le mânca, insectele sunt zdrobite de o ramură și apoi frecate în mod repetat, pentru a le scoate acul cu care înțeapă și pentru a scoate veninul.

Este dificil să se facă diferența dintre sexe, deoarece penajul este aproape identic la masculi și femele. Se pare că sexele sunt dicromatice în lumina ultravioletă, dar acest lucru nu poate fi văzut de oameni. Este posibil ca intensitatea culorii penajului să semnaleze starea păsării.

Prigoriile preferă zonele de câmpie și deal, cu pante însorite. Cuiburile sunt făcute cel mai adesea în malurile de nisip ale râurilor sau în zone descoperite de nisip de pe pantele dealurilor. Tunelul cuibului poate avea o lungime de câțiva metri și se termină cu o cameră unde sunt așezate ouăle. Se pot întâlni în mai toate zonele din țară, mai puțin în cele montane, care îndeplinesc aceste condiții. Zone foarte bune în care să căutați prigorii sunt Dobrogea, Delta Dunării (în special în zonele terestre), Podișul Hârtibaciului, Mestecănișul de la Reci, de-a lungul malurilor râurilor mari din țară (Olt, Mureș), dar și în multe alte zone.

Păsările sunt monogame și în timpul ritualului de împerechere, masculul îi oferă femelei insecte. Cuibăresc în colonii și ambii părinți se ocupă de creșterea puilor. Mai puțin obișnuit este faptul că și alte păsări din colonie se ocupă uneori de puii unei alte familii. În ciuda faptului că păsările sunt monogame, masculii încearcă să se împerecheze și cu alte femele, iar acestea încearcă să depună ouăle în cuiburile vecine.

Prigoriile iubesc căldura, iar în fiecare dimineața păsărilor stau la soare, uneori unele aproape de altele pentru a se încălzi. După acest tabiet matinal, începe vânătoare, care depinde de trezirea insectelor zburătoare. Acesta este motivul pentru care prigoriile nu sunt cele mai matinale păsări.

Deoarece păsările se hrănesc exclusiv cu insecte și iubesc climatul cald, prigoriile sunt printre primele specii care părăsesc zonele de reproducere. În funcție de temperatură și altitudine, migrația începe la sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie. După o iarnă în Africa, prigoriile se întorc la locurile de cuibărit. În mod obișnuit, sapă noi cuiburi, cele vechi fiind de multe ori ocupate de alte specii de păsări sau distruse de surpare.

SFATURI PENTRU FOTOGRAFIERE

• Prigoriile nu sunt păsări foarte mari, așa că veți avea nevoie de un obiectiv cu distanța focală peste 400mm. Dacă învățați anumite aspecte legate de comportamentul păsării, puteți să vă apropiați destul de mult, lucru ce va facilita fotografierea chiar și cu o focală mai scurtă.
• Pentru rezultate bune, va trebui să cunoașteți câteva aspecte importante despre specie. În primul rând, cuibăritul se face de foarte multe ori într-o colonie mare, într-un perete nisipos. Acesta poate fi foarte înalt sau poate fi în malul unui râu, lucru ce îngreunează fotografierea datorită unghiului. Pentru a surprinde pasărea la nivelul ochilor ar fi bine să căutați un loc de cuibărit care să vă faciliteze acest lucru.
• Păsările preferă să stea și să vâneze în zona cuibului, iar dacă așezați niște crengi pe lângă acestea, astfel încât să aveți unghiul, lumina și fundalul dorit, prigoriile nu vor ezita să le folosească.
• În perioada de reproducere, mai-iunie, masculul oferă femelelor albine și alte insecte, iar acest comportament inedit poate fi un foarte bun moment pentru o fotografie reușită.
• Deoarece aceste păsări sunt active în a doua parte a dimineții, atunci când insectele încep să zboare, va trebui să vă începeți sesiunea de fotografiere în această perioadă. Este bine însă să veniți un pic mai devreme, astfel încât păsările să se obișnuiască repede cu voi.
• Când mergeți pe jos, pasărea este conștientă de prezența voastră și va păstra o distanță considerabilă. Cea mai bună metodă este să folosiți o ascunzătoare sau o mașină din care să fotografiați.
• Dacă vreți acțiune, puteți să vă concentrați asupra cuibului și a momentului când pasărea intră sau iese. Când păsările au pui, iunie-iulie, acestea vin foarte des să îi hrănească. Fotografierea păsărilor în zbor nu este foarte ușoară, acestea fiind destul de rapide.

Chiar dacă poate părea greu de observat și fotografiat o prigorie, dacă sunteți perseverenți și dacă încercați să înțelegeți aceste păsări, puteți avea rezultate spectaculoase și experiențe frumoase. Aveți însă grijă să nu deranjați păsările și habitatul în care trăiesc.

Text: Cristian Goga & Dan Dinu

Foto: Dan Dinu