Parcul Național Munții Măcinului

Munții Măcinului sunt cei mai bătrâni munți din țară și au fost erodați în sute de milioane de ani. Formează singurul parc național care nu se află în Carpați și au o biodiversitate remarcabilă. Pe deasupra acestor munți trec în migrația de toamnă peste 10.000 de răpitoare de zi, cea mai mare diversitate de păsări de pradă în pasaj din Europa.

INTRODUCERE

Parcul național din nordul Dobrogei, cu o suprafață de peste 11.000 de hectare, cuprinde cea mai veche formațiune geologică din România, rezultată în urma orogenezei hercinice.

În Munții Măcinului sunt catalogate 24 de habitate prioritare, acestea fiind caracterizate printr-un grad de conservare mare întrucât găzduiesc specii amenințate. Un astfel de habitat unic în lume este pădurea de fag dobrogeană ce formează o insulă relictară aflată la 300 km distanță de cele mai apropiate făgete carpatine.

Biodiversitatea acestui parc național este foarte mare. Pe o arie egală cu jumătate din suprafața Bucureștiului (doar 0,05% din teritoriul țării) întâlnim jumătate din flora României și jumătate dintre speciile de păsări de la noi.

Măcinul are aspectul unui deal ce atinge înălțimea maximă în Vârful Țuțuiatu (467 m). Culmea Pricopanului este cea mai spectaculoasă zonă, cu muchii crenelate și formațiuni granitice megalitice spectaculoase.

Parcul face parte din regiunea biogeografică stepică.

FLORA

Dintre cele aproape 2.000 de specii de plante prezente în parc, peste 70 sunt protejate, fiind rare sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice. Diversitatea peisagistică este oferită de numeroase specii de arbori și arbuști, specifici ecosistemelor de stepă și silvostepă. Dintre acestea amintim de pădurile de gorun amestecat cu tei, mojdrean și frasin și de arbuști precum cornul, alunul sau păducelul.

Dintre florile rare sau endemice amintim: clopoțelul dobrogean, capul-șarpelui, garofița pitică, feriga mediteraneană, aliorul dobrogean și bujorul românesc.

FAUNA

Munții Măcinului adăpostesc numeroase specii de păsări, mamifere, reptile, amfibieni și insecte, dintre care unele specii protejate la nivel internațional.

Avifauna parcului este reprezentată de peste 180 de specii de păsări, dintre care aproape 40 sunt protejate prin Convenția de la Berna. Printre speciile rare se numără: șoimul dunărean, șorecarul mare, pietrarul răsăritean, mierla de piatră și pițigoiul de livadă. Alte păsări prezente în număr mare sunt diferite specii de ciocănitoare, erete, acvilă sau barză.

Lista mamiferelor cuprinde aproape 50 de specii, echivalentul a jumătate din fauna țării. Rozătoarele prosperă în regiunile de stepă, iar printre acestea se remarcă popândăul și hamsterul românesc (unul dintre cele mai puțin studiate mamifere din Europa). Alături de numeroase specii de șoareci, aceste rozătoare sunt foarte importante pentru ecosistem. Prin activitatea lor, rozătoarele contribuie la creșterea fertilității solului și la afânarea acestuia, precum și la reținerea mai îndelungată a apei și aerului în sol. Păsările de pradă și cele două specii de dihor prezente în această zonă, pătat și de stepă (specii la rândul lor importante pentru conservare) sunt principalii prădători ai rozătoarelor.

Herpetofauna cuprinde 7 specii de amfibieni și 11 specii de reptile. Dacă unele specii de amfibieni sunt larg răspândite în Carpați, în Dobrogea acestea sunt rar întâlnite. Aceste specii reprezintă relicte ale zonei, iar dintre acestea amintim: broasca râioasă brună, broasca roșie de pădure, broasca râioasă verde și broasca săpătoare brună. Printre reptilele importante pentru conservare se numără țestoasa dobrogeană, balaurul dobrogean (cel mai mare șarpe din țară), șarpele lui Esculap și vipera cu corn (cel mai veninos șarpe din țară).

Prezența ecosistemelor terestre și acvatice asigură condiții prielnice de hrană și conviețuire pentru aproximativ 1.400 de specii de insecte, dintre care 900 de specii de fluturi. Printre cele mai importante lepidoptere se numără: fluturele purpuriu, fluturele tigru, fluturele ochi de păun de noapte (cel mai mare fluture din Europa, cu o anvergură a aripilor de 17 cm) și apolonul negru. În parc se găsesc și 30 de specii de melci.

ARII PROTEJATE

Parcul Național Munții Măcinului cuprinde două zone strict protejate:

Rezervația științifică Valea Fagilor

Această rezervație se întinde într-o vale îngustă și umedă, la o altitudine de doar 350-400 m, și are o suprafață de peste 150 de hectare. Pădurea este constituită din fagi cu trunchi columnar, ce au diametrul de aproape un metru și înălțimi de până la 30 m. Fagul tauric care crește aici are caractere intermediare între fagul autohton și fagul oriental. Pădurea din Valea Fagilor este un relict terțiar al pădurilor seculare ce se întindeau pe teritoriul Dobrogei. Rezervația este strict protejată, în cadrul ei fiind desfășurate doar activități de conservare și cercetare.

Rezervația științifică Moroianu

Cu o suprafață de aproape 300 de hectare, această rezervație se află pe teritoriul administrativ al comunei Greci. Este parte din regiunea biogeografică stepică și protejează habitate vulnerabile.

RECOMANDĂRILE NOASTRE

O drumeție pe Culmea Pricopanului, cel mai spectaculos traseu al parcului, unde puteți avea ocazia să întâlniți o țestoasă dobrogeană sau diferite șopârle printre care și gușterul, cea mai colorată specie de la noi;
Observarea păsărilor în pasaj în timpul migrației de primăvară sau de toamnă;
Observarea popândăului, a pietrarului răsăritean și a altor specii caracteristice stepei dobrogene în zona localității Greci.

ȘTIAȚI CĂ:

Via Pontica este al doilea cel mai mare culoar de migrație al păsărilor din Europa și străbate Munții Măcinului? Peste 30.000 de păsări cu zbor planat (precum șorecarii, acvilele sau berzele) străbat această regiune.
În timpul migrației pe deasupra parcului trec în pasaj aproape 30 de specii de păsări răpitoare, mai mult decât oriunde altundeva în Europa?
În Munții Măcinului există un „Sfinx” la fel ca în Munții Bucegi?
Lacul Iacobdeal este un lac antropic, unic în țară deoarece s-a format în urma umplerii cu apă a unei vechi cariere de granit?
Unele dintre cele mai importante suprafețe de vegetație naturală de stepă din România se află în Munții Măcinului?
Pietrarul răsăritean își face cuibul în vizuini săpate de popândău? Cele două specii își împart habitatul de stepă și pot ajunge uneori să își dispute dreptul de proprietate asupra locuinței.