Cheile Bicazului - Hășmaș

Parcul național cuprinde cele mai adânci și impunătoare chei din România și cel mai cunoscut lac de baraj natural din țară. Situat în Carpații Orientali, parcul este interesant datorită peisajului carstic și bogăției floristice și faunistice. 

INTRODUCERE

Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș a fost înființat în 1990 și este situat în Masivul Hășmaș din Carpații Orientali. Este caracterizat printr-un peisaj carstic format din calcare și dolomite, cu vârfuri și abrupturi izolate, chei adânci, hornuri, peșteri și grote și o fragmentare accentuată dată de rețeaua hidrografică. Altitudinea maximă este 1.792 m în vârful Hășmașul Mare, iar suprafața totală a parcului este de peste 7.000 hectare. 

Cheile Bicazului, lungi de peste 5 km, sunt cele mai adânci chei din țară și impresionează prin prezența pereților verticali monumentali cu o înălțime de peste 300 m. Un alt punct de interes al parcului este Lacul Roșu. Acesta este un lac de baraj natural format în 1838 prin prăbușirea unui versant în pârâul Roșu, în urma unui cutremur cu magnitudinea de 6,9 grade pe scara Richter. 

Munții Hășmaș cuprind fosile de specii marine din perioada Cretacică, Jurasică și Triasică. În numeroasele situri paleontologice din parc se găsesc mai bine de 200 de specii diferite de fosile marine de importanță europeană (amoniți, belemiți și chiar recifi și bariere de corali). 

Afluenții Bicazului formează și ei propriile chei, cu numeroase cascade și serii de marmite. Cheile Lapoșului au aproximativ 2 km și au pe traseul lor o cascadă în trei trepte ce însumează 25 m înălțime. Alte chei care merită menționate sunt: Cheile Șugăului, Cheile Cupașului și Cheile Bicăjelului.

FLORA

Flora parcului este una bogată și diversificată și cuprinde peste 1.100 specii de plante superioare, printre care și unele specii endemice în Carpați, cum ar fi garofița albă de stânci și centaurea carpatică. La altitudini mai mari se întâlnesc și câteva flori rare cum ar fi floarea de colț, papucul doamnei sau sângele voinicului. 

Aproximativ 90% din suprafața parcului național este acoperită de păduri în care predomină rășinoasele. Câteva specii seculare de pin și de cetină-de-negi ocupă fisurile pereților calcaroși. În păduri se întâlnesc specii comune de paltin de munte, larice, tisă sau scoruș de munte.

FAUNA

Parcul este caracterizat printr-o biodiversitate bogată a faunei. Dintre mamiferele erbivore, cele mai reprezentative specii sunt cerbul, capra neagră și căpriorul. Carnivorele mari (urs, lup și râs) sunt și ele prezente pe tot teritoriul parcului. Dintre speciile de mamifere mici de interes pentru conservare se remarcă chițcanul de munte, șoarecele de zăpadă și pârșul cu coadă stufoasă. 

Parcul găzduiește specii de păsări rare și ocrotite, cum ar fi acvila de munte, huhurezul mare, ciocănitoarea cu trei degete, presura de munte, cocoșul de munte și fluturașul de stâncă.

În parc au fost observate peste 12 specii de lilieci și numeroase specii de lepidoptere, printre care fluturele mare al focului, fluturele ochi de păun roșcat. 

Dintre amfibienii care trăiesc în parc amintim: salamandra, tritonul de munte, tritonul carpatic, izvorașul cu burtă galbenă, broasca râioasă brună și verde, iar dintre reptile: năpârca, șopârla de câmp, șopârla de munte, șarpele de alun, șarpele lui Esculap și vipera comună. În apele Bicazului întâlnim specii de pești precum: păstrăvul, mreana vânătă, babușca și zglăvoaca.

ARII PROTEJATE

Parcul național se suprapune cu două Situri Natura 2000 și pe lângă Cheile Bicazului și Lacul Roșu mai cuprinde următoarele rezervații naturale: 

Cheile Șugăului

Rezervația naturală Cheile Șugăului cuprinde o mare varietate de fenomene carstice. Aici se găsește cel mai mare depozit de travertin din România în care s-a format o peșteră de aproximativ 10 m lungime, un fenomen natural rar. Această rezervație cuprinde Peștera Tunel (Șura Glodului), Izvorul Șugăului și Peștera Munticelu (Ghiocelul), zone de grohotiș și abrupturi calcaroase. 

Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru

Această rezervație naturală are o suprafață de 800 de hectare și cuprinde în special relieful muntos al parcului.  Masivul Giurgeu este locul din care izvorăsc Oltul și Mureșul, două dintre cele mai importante cursuri de apă din țară. 

Avenul Licaș

Avenul Licaș este o rezervație speologică cu o suprafață de aproximativ 5 hectare și este format dintr-un puț cu diametrul de 8 m. La aproape 40 m adâncime, un dop format din zăpadă, gheață și bușteni blochează accesul în galeriile subterane. La sfârșitul verii acest dop se topește, iar galeriile pot fi explorate până la o adâncime finală de peste 50 m.

RECOMANDĂRILE NOASTRE

• Unul dintre traseele care te poartă deasupra Cheilor Bicazului, în puncte de belvedere fabuloase;

• Un traseu de cățărare pe Piatra Singuratică, o stâncă solitară aflată la limita dintre Hășmașul Mare și Hășmașul Negru;

• O plimbare în jurul Lacului Roșu pentru a admira peisajul și pentru a înțelege fenomenul formării acestui lac de baraj natural.

ȘTIAȚI CĂ: 

• Numele Lacului Roșu provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de sol de culoare roșiatică, bogate în oxizi și hidroxizi de fier? 

• Capra neagră a fost introdusă în parc în 1970? 

• Cheile Bicazului sunt cele mai adânci chei din România, însă și unele dintre cele mai aglomerate, deoarece prin ele trece un drum național?

Text: Daniela Sicaru & Ana Hornoiu

Consultanți: Călin Hodor & Hegyi Barna

Foto: Alexandru Oprea, Claudiu Bîrliba, Dan Dinu, Daniel Mîrlea, Gabriel Șerban, László Potozky & Roxana Badea