Pițigoi pungar - banner
Articole
ce să vezi și unde să mergi dacă ești pasionat de natură

Cuibăritul pițigoiului pungar

cel mai iscusit arhitect din lumea păsărilor

20 Aprilie - 20 Mai 2024

Multe păsări folosesc construirea cuibului pentru a atrage o pereche, însă una singură duce această treabă la rang de artă. Pițigoiul pungar (Remiz pendulinus), cunoscut și sub numele de boicuș, este o pasăre cântătoare de talie mică, ce are o lungime de aproximativ 11 cm și o greutate de până la 12 grame. Are o coadă relativ lungă și un cioc scurt de formă conică, foarte ascuțit la vârf. Pasărea poate fi ușor recunoscută după dunga neagră care pornește de pe frunte și trece prin zona ochilor, ca o mască, prezentă atât la femelă cât și la mascul unde este mai lată. 

În România, pițigoiul pungar poate fi întâlnit pe tot parcursul anului, chiar dacă iarna migrează pe distanțe scurte către sudul țării. Habitatul său se află cu precădere pe lângă râuri sau lacuri, unde preferă să cuibărească în sălcii, plopi sau alți arbori și arbuști specifici acestor zone. 

Primăvara este un anotimp extrem de important în viața păsărilor pentru că este începutul sezonului de împerechere și cuibărit. Dacă pentru cele mai multe dintre specii construirea unui cuib reprezintă muncă fizică, pițigoiul pungar este un arhitect desăvârșit. Cuibul său este o operă migăloasă pe care o realizează în 2-3 săptămâni folosindu-se atât de cioc cât și de picioare. 

Pentru această construcție, masculul împletește și țese materiale diferite precum fibre vegetale fine, pânze de păianjen și pene. Pentru a spori confortul cuibului, pițigoiul tapetează interiorul cu puf de papură, plop sau salcie. Spre final, cuibul are forma unui sac pufos sau a unei pungi, de unde provine și denumirea de pițigoi pungar. 

Când cuibul este aproape finalizat, masculul încearcă atragerea unei partenere prin emiterea unui sunet prelung și foarte subțire ca un fluierat. Dacă încercarea sa nu are niciun răspuns, sau dacă femelei nu îi place construcția, pițigoiul abandonează cuibul realizat cu trudă și se apucă de construirea altuia, în speranța că va avea mai mult noroc. Pițigoii care rămân celibatari continuă să construiască multe alte cuiburi, în absența unei alte activități. Masculii pot construi până la șapte cuiburi pe parcursul unui sezon de împerechere, următoarele fiind realizate mult mai rapid decât primul, în doar câteva zile. Cuiburile abandonate sunt folosite drept sursă de materiale pentru construcția altora, în același an sau în anii următori.  

Când masculul reușește să atragă o femelă, construcția continuă în doi, cu realizarea unui tunel de intrare ce are ca scop protejarea puilor de potențialii prădători. Întrucât este construit la înălțime, atârnat ca un pendul de ramurile arborilor, cuibul este de cele mai multe ori ancorat cu împletituri de ierburi, astfel încât rezistența sa la vânt puternic sau furtună să fie sporită. Nu există aproape niciun aspect legat de siguranță și confort pe care această mică pasăre să nu îl ia în considerare. 

La începutul lunii mai, femela depune între 2-7 ouă pe care le clocește de obicei singură, sarcina masculului fiind să o hrănească. Pe toată perioada de incubație, ce durează aproximativ două săptămâni, masculul îi aduce insecte și larve, femela ieșind din cuib la chemarea lui pentru a-și primi porția de hrană. Destul de des întâlnită este însă și situația în care masculul părăsește cuibul sau este gonit de către femelă imediat după depunerea pontei. Se poate întâmpla însă și ca femela să părăsească cuibul, responsabilitatea clocirii revenind în acest caz masculului. 

În țara noastră, populația de pițigoi pungari este estimată la aproximativ 16 - 30.000 de perechi. Principalii factori care afectează habitatul acestei păsări sunt administrarea defectuoasă a zonelor situate în apropierea râurilor și lacurilor, precum și perturbările provocate de prezența oamenilor.

 

RECOMANDĂRILE NOASTRE

 

Text: Codruța Florea

Foto: Dan Dinu, Gabi Rusu, László Potozky, Mircea Sasu

Articole pe aceeași temă

România Sălbatică

Evenimente viitoare