Ziua Mondială a Animalelor

Ziua Mondială a Animalelor a fost sărbătorită pentru prima dată în Berlin, în anul 1925, la inițiativa lui Heinrich Zimmermann, un scriitor german și puternic activist al drepturilor animalelor. În anul 1931, după o muncă de convingere asiduă, Heinrich a reușit să obțină votul unanim pentru declararea datei de 4 octombrie ca Zi Mondială a Animalelor, în cadrul Congresului Internațional de Protecție a Animalelor, din Florența. 

Aceasta este ziua în care sunt sărbătorite toate animalele de pe planetă, fie ele sălbatice sau domestice. Misiunea cea mai importantă a acestei sărbători este ca, prin educație și conștientizare, lumea în care trăim să devină un loc mai prietenos și mai corect pentru animale. 

În întreaga lume se organizează evenimente al căror scop este scoaterea în evidență a importanței pe care animalele o au în viața noastră, iar numărul țărilor care se implică în susținerea acestei zile și a semnificației ei, crește de la an la an. 

Animalele sunt într-o mare măsură influențate de acțiunile noastre, de intervențiile mai mult sau mai puțin invazive în natură, iar responsabilizarea noastră față de toate necuvântătoarele este absolut necesară. 

Există chiar și o declarație universală a drepturilor animalelor, care atrage atenția asupra dreptului la respect și la existență în cadrul unui echilibru ecologic. Fauna României este una dintre cele mai bogate și variate din Europa, însă, cu toate acestea, unele specii au dispărut de pe teritoriul țării noastre. Vă propunem în continuare un exerciţiu de călătorie în trecut, pentru a vă povesti despre trei dintre acestea.

Elanul, cel mai mare reprezentant al familiei cervidelor, a fost cunoscut și vânat de strămoșii noștri. Românii îl numeau plotun. Dovezile lingvistice, istorice și toponimele geografice atestă prezența acestui animal pe teritoriul țării noastre. Este încă prezent în Scandinavia și nordul Europei, Rusia, SUA și Canada.

Bourul, cel mai mare reprezentant al bovinelor sălbatice, a fost un animal extrem de puternic, impunător și agresiv. Istoria bourului a fost studiată cu deosebită competență de profesorul Eugen Botezat, încă din anul 1913. Este prezent pe stema României, precum și pe stema Moldovei medievale. Ultimul exemplar a supraviețuit în Polonia până în 1627, când a fost ucis într-o partidă de vânătoare.

Zăganul sau vulturul bărbos, a stăpânit în trecut înălțimile Carpaţilor. Este o pasăre de talie mare, cu o anvergură a aripilor de 280 cm și are greutatea cuprinsă între 5 și 9 kilograme. Ultimul zăgan a fost împușcat în anul 1938 în Pasul Turnu Roşu, lângă versantul de vest al Munților Cozia. Astăzi mai trăiește doar în câteva țări europene, în special în Alpi și Pirinei, dar și în Asia.

Alte animale, declarate dispărute în trecut, cum ar fi zimbrul, castorul sau dropia, își găsesc acum din nou casa pe teritoriul României datorită programelor de resălbăticire sau de conservare. Unele specii, cum ar fi nurca europeană (cel mai rar mamifer din fauna Europei) sau cocoșul de mesteacăn, sunt însă amenințate cu dispariția.

Vrem să profităm de acest eveniment pentru a vă reaminti faptul că natura reprezintă casa animalelor sălbatice și că este important să sprijinim programele de conservare și protecție atât a animalelor, cât și a naturii în general.

Text: Cristina Dogaru

Foto: Dan Dinu