Ziua Mondială a Țestoaselor

Pe data de 23 mai, sărbătorim la nivel mondial ziua tuturor speciilor de țestoase. Inițiativa aparține American Tortoise Rescue, un ONG înființat în Statele Unite ale Americii în anul 1990.

Deși cunoscute popular cu denumirea de „broască” țestoasă, țestoasele fac parte din clasa reptilelor și nu a amfibienilor, așa cum ne-am aștepta după această titulatură. Se numără printre cele mai bătrâne ființe din lume, iar supraviețuirea lor depinde de protejarea mediului în care trăiesc.

ISTORIC

Ziua a fost declarată un eveniment global abia în anul 2000, datorită acțiunilor de amploare desfășurate pentru a asigura protecția speciilor de țestoase. În prezent există centre de protejare și conservare în majoritatea statelor din SUA, precum și în alte țări.

Acțiunile dedicate acestei zile atrag atenția asupra faptului că multe specii de țestoase sunt vulnerabile, iar amenințarea cea mai mare este reprezentată de intervenția omului, atât prin poluarea apei, îndiguiri, desecări și alte amenajări care distrug habitatele naturale, cât și prin omorârea animalelor din ignoranță sau răutate, sau prinderea lor pentru a fi ținute în captivitate.

DE CE SUNT ÎN PERICOL ȚESTOASELE? 

Deși colectarea din natură a animalelor sălbatice este ilegală în anumite zone, multe țestoase ajung să fie captive într-un habitat neprielnic cum este un acvariu. Pentru că aceste animale pot trăi peste 100 de ani și pot ajunge la o greutate semnificativă la maturitate, proprietarii iau decizia să le abandoneze. Cel mai adesea acestea ajung în habitate naturale diferite de cele din care provin. Această eliberare aduce pericole pentru speciile autohtone cu care țestoasele exotice pot intra în competiție pentru hrană și teritoriu. De asemenea, speciile exotice introduse în habitate autohtone pot transmite boli și paraziți care să nu existe în mediul natural al țestoaselor native.  

Un exemplu de astfel de specie invazivă este țestoasa de Florida, ce este prezentă în România de mai bine de 20 de ani și care concurează cu țestoasa de apă dulce europeană.

ȚESTOASELE DIN ROMÂNIA

În România avem 4 specii autohtone, două terestre și două acvatice. Țestoasa dobrogeană poate fi întâlnită în Munții Măcinului și în alte zone din bioregiunea stepică. Condițiile climatice oferite de platoul dobrogean favorizează prezența acestei specii ce poate fi observată frecvent în zonele deschise cu vegetație stepică sau în zonele de pădure.

Țestoasa bănățeană este mai rară decât cea dobrogeană și populează regiunile uscate cu pajiști, tufișuri și stâncării. Se întâlnește frecvent în Parcul Natural Porțile de Fier.

Cele două specii de țestoase de apă sunt diferite pentru că una este o specie marină, iar cealaltă populează apele dulci. Țestoasa marină trăiește în Marea Mediterană și pătrunde mai rar în Marea Neagră. Este o specie exclusiv acvatică, dar iese pe uscat pentru depunerea ouălelor pe plajă.

Țestoasa de apă dulce europeană este cea mai răspândită țestoasă din Europa, fiind în același timp o specie vulnerabilă. A avut cel mai mult de suferit în urma eliberărilor în habitatul ei a speciilor alohtone.

Pe teritoriul României aceste reptile sunt periclitate în special din cauza distrugerii habitatelor naturale sau a activităților agricole.

CUM TE POȚI IMPLICA 

• Țestoasele sunt animale sălbatice și sunt menite să trăiască în sălbăticie. Îngrijirea lor necesită multe resurse, atât financiare cât și de spațiu, iar aceste aspecte trebuie luate în considerare dacă plănuiți să aveți o țestoasă ca animal de companie.

• Nu eliberați în natură animalele de companie, acestea pot dăuna semnificativ speciilor autohtone. Dacă nu mai puteți ține animalul acasă, încercați să îl donați unei grădini zoologice sau unei asociații de profil.

• Evitați să scoateți țestoasele din habitatul lor natural. Dacă găsiți un exemplar rănit sau bolnav, vă puteți adresa unui veterinar sau unei asociații specializate. 

• Aceste vietăți hibernează o bună parte din an, așa că aveți grijă să nu le deranjați adăpostul.

Mai multe sfaturi despre cum să vă comportați în natură pentru a nu deranja animalele sălbatice găsiți în Codul Etic dezvoltat de Forona (Organizația Fotografilor de Natură din România).

Text: Cristina Dogaru

Foto: Dan Dinu