Migrația de primăvară

Într-o anumită măsură, migrația este considerată a fi un răspuns evolutiv la schimbările climatice sezoniere previzibile. Când ne gândim la migrația de primăvară, ne vin în minte păsările ce se întorc din țările calde și cuibăresc la noi. Deși acest lucru este în mare parte corect, nu ar trebui să uităm de păsările care au iernat la noi și care pornesc către nord și nici de păsările ce tranzitează România în drumul lor spre aceleași locuri nordice.

Atunci când temperatura aerului ajunge la 10˚C începe dezvoltarea accelerată a vegetației și putem considera că a venit primăvara. Această izotermă de 10˚C reprezintă limita de instalare a acestui anotimp. Izotermele se obțin dacă unim pe o hartă punctele în care temperatura are aceeași valoare. Avansarea izotermelor peste Europa se produce de la sud-vest spre nord-est. România este traversată de izoterma de 10˚C  timp de aproximativ două luni. Aceeași evoluție are loc și de la altitudini mici spre cele mari. Se poate considera că evoluția izotermei de 10˚C, dinspre sud spre nord, determină durata migrației de primăvară.

Specii diferite de păsări urmăresc izoterme diferite în funcție de tipul de hrană de care depind.  Astfel, păsările care se hrănesc cu plante acvatice, precum rațele, urmăresc acea izotermă ce determină dezghețarea apelor stătătoare. Păsările care se hrănesc cu plante terestre, precum gâștele, vor urmări izotermele ce determină apariția frunzelor tinere și ușor digerabile ale plantelor, în timp ce păsările insectivore, precum prigoriile, vor urmări izotermele ce determină apariția insectelor.

Din locurile de iernare păsările nu pot determina exact evoluția temperaturilor din zonele de cuibărit așa că sosirea lor va coincide mai mult sau mai puțin cu instalarea izotermelor urmărite. Cu cât distanța de la locurile de iernare la cele de cuibărit este mai mică, cu atât potrivirea este mai mare, iar cu cât distanța este mai mare, potrivirea este mai mică. Acest lucru poate determina apariția unei migrații inverse sau chiar moartea unor indivizi.

Pe parcursul migrației, în funcție de evoluția temperaturilor, se pot produce aglomerări de păsări în anumite zone favorabile. Astfel, rândunelele se pot concentra în zone cu lacuri ce au cantități suficiente de insecte, în timp ce păsările alpine se pot concentra în văile munților.

Păsările care sosesc primele sunt cele care iernează la distanțe mici de locurile de cuibărit, urmate de cele ce iernează la distanțe mari. Dintre paserine, primele care sosesc sunt cele ce iernează în sudul Europei (codobatura albă de exemplu) și nordul Africii (pitulicea mica sau codroșul de munte), acestea sosind pe la mijlocul lunii martie. La sfârșit de martie și aprilie urmează majoritatea oaspeților de vară (rândunica, lăstunul de casă, cucul), iar între mijlocul lui aprilie și sfârșit de mai, vin păsările ce iernează în sudul Saharei (lăcarul de stuf, șoimul rândunelelor, prigoria, dumbrăveanca).

Migrația de primăvară se face în grabă. Miza o constituie ocuparea celor mai bune locuri de cuibărit și respectiv maximizarea șanselor de a crește puii. S-a observat că prima dată sosesc masculii, urmați apoi de femele. De asemenea, primele sosesc exemplarele mature și sănătoase, urmate de păsările tinere și de cele slăbite.

Pe lângă observarea speciilor migratoare, de interes poate fi și observarea evoluției penajului. Unele dintre păsări năpârlesc în zonele de iernare sau de cuibărit, altele, cum ar fi bătăușul, năpârlesc în timpul migrației.

Putem spune că primăvara este un anotimp foarte interesant în ceea ce privește observarea păsărilor. Mai jos găsiți o listă cu unele dintre cele mai interesante specii care pot fi întâlnite în timpul migrației. În această perioadă pot fi observate și specii care se pregătesc de plecare, dar și păsări aflate în pasaj, care pot fi văzute într-o perioadă mult mai scurtă față de cele care își petrec vara la noi.

Răpitoare de zi

Păsări care pleacă: șorecarul încălțat, eretele vânăt, șoimul de iarnă.

Păsări care vin: acvila țipătoare mică, șerparul, șoimul rândunelelor, vânturelul de seară.

Păsări aflate în pasaj: acvila țipătoare mare, viesparul.

Păsări de apă

Păsări care pleacă: lebăda de iarnă, gâsca cu gât roșu, gârlița mare, ferestrașul moțat, ferestrașul mic, cufundarul polar.

Păsări care vin: rața pestriță, rața roșie, rața cârâitoare, călifarul alb, călifarul roșu, pelicanul comun, stârcul pitic, egreta mică, stârcul galben, stârcul roșu, stârcul de noapte, țigănușul, lopătarul, corcodelul cu gât roșu, pescărușul cu cap negru, chirighița neagră, chirighița cu obraz alb, chira de baltă.

Păsări aflate în pasaj: lebăda mică, rața sulițar, rața mică, rața lingurar, pescărița mare.

Păsări limicole

Păsări care vin: scoicarul, nagâțul, prundărașul gulerat mic, prundărașul de sărătură, culicul mare, sitarul de mal, fluierarul de munte, ciocîntorsul, piciorongul, ciovlica ruginie.

Păsări aflate în pasaj: prundăraș gulerat mare, pietruș, ploier argintiu, ploier auriu, fugaci de țărm, nisipar, becațină mare, becațină mică, culicul mic, fluierar de zăvoi, fluierar de mlaștină, fluierar cu picioare verzi, fluierar cu picioare roșii, fluierar negru, bătăuș, notătiță.

Alte păsări de vară

Barza albă, barza neagră, porumbelul de scorbură, turturica, cucul, caprimulgul, drepneaua neagră, drepneaua mare, prigoria, dumbrăveanca, pupăza, lăstunul de mal, rândunica, fâsă de munte, codobatura galbenă, codobatura albă, codroșul de pădure, privighetoarea de zăvoi, pietrarul sur, mărăcinarul mare, mărăcinarul negru, mierla gulerată, lăcarul de stuf, silvia cu cap negru, silvia mică, pitulicea mică, muscarul gulerat, sfrânciocul roșiatic, grangurul.

Text: Cristian Goga

Foto: Dan Dinu